2- 10, 2-10...

Tanara aspiranta la postul de prezentator, in timpul probei:

- Ce e asta? Trebuie sa tin chestia asta in ureche, tot timpul? Si de ce ma numeri? Nu incep cand vreau eu?

De(p)rost

Am dat gata o jumatate de cutie de bomboane nemtesti- ciocolata cu spuma de banane in interior... Am senzatia, cumva, ca a incremenit totul.
Ceva tot s-a-ntamplat! Am descoperit in ce consta mega-inovatia 'dezghetare automata'... din niste orificii din partea de sus a frigiderului (deasupra e congelatorul) curge apa, cand are chef. Pic, pic, strop, pic... pe fiecare 'etaj' al frigiderului, finalmente ajunge sub tava de legume si fructe. E o combina frigorifica, Samsung, deschisa de maximum 8 ori pe zi. Nu are, evident, gheata... ma intreb de unde vine apa asta si, mai ales... de ce nu curge pe unde trebuie sa curga! Asa a fost gandit defrost-ul asta... from time to time, pishorceala peste tot?
Nu e plin, e curat, totul oranduit dupa provenienta, e curatat la fiecare 3 saptamani, nivelul de racire e fixat la 'mediu'. WTF?!?

In cautarea lui Stan

dor

Zelda, femeia din spatele marelui Gatsby

Zelda Sayre Fitzgerald (24 iulie 1900- 10 martie 1948), nascuta în Montgomery, Alabama. N-a avut o viata usoara cu F. Scott Fitzgerald. Este de altfel, una dintre primele doamne devenite feminist icon.
Am citit pe nerasuflate Alabama Song, de Gilles Leroy (Premiul Goncourt in 2007), desi prima impresie a fost de carte scrisa 'intre timp'. Dincolo de spiritul liber, poate ca cel mai mult m-a impresionat ambitia ei de a face balet- intensiv: cate 8 ore pe zi, la 28 de ani. O relaxa dansul, desi picioarele-i erau rani deschise.
Fotografia este de aici.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta

... am descoperit-o pe blogul lui Emanuel. Mi-a permis s-o postez, la randu-mi. Am citit-o si m-am simtit acasa. Cam asta mi-a spus mereu Papa, alaturi de indemnul Invata! Ca nu inveti pentru mine, inveti pentru tine! Inca mai vorbim despre puterea de a nu te minti si de a fi, indiferent de situatie, modest.

Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta.

“Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea…al doilea…de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa,- cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine” ! Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta a carei amintire te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa de-a Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.

Te imbratiseaza cu drag, Al. Vlahuta

Cand ai implinit saptesprezece ani.”

Franturi

Maman: Ala, s-a luptat la Revolutie pentru libertate si presa libera printre altele
Maman: ce fel de presa libera, daca jurnalistii depind de salariul de la mogul
Maman: nici gandirea nu mai este libera
Maman: eu ca privitor stiu de unde sunt jurnalistii, dupa cum deschid gura la stiri
Maman: fara sa ma uit sa vad ce post e
Maman: asta nu mai este libertate
Maman: jurnalistii de la stiri ar trebui sa fie ca un chirurg
Maman: sa taie acolo unde trebuie, fara deosebire de haina